60 de ani

In prag de sfirsit de an, stiu bine ca nu mai este timp pentru reflectii si mai ales dupa un an atit de agitat precum cel care se incheie miine. Cu toate astea indraznesc sa scriu citeva rinduri in jurul unui eveniment despre care ar trebui sa vorbim astazi, macar din perspectiva faptului ca a avut drept consecinta principala instaurarea pentru 42 de ani a regimului comunist. Ma refer evident la indepartarea monarhiei si la actul de abdicare fortata a regelui Mihai din 30 decembrie 1947.
Daca m-a frapat ceva in primele luni dupa revolutie la viata politica, atunci a fost cu siguranta ura impotriva fostilor detinuti politici si lideri ai partidelor istorice reaparute, a liderilor emanati ai revolutiei dar si adversiunea nedisimulata a acestora impotriva monarhiei si a regelui Mihai. Aparatul de propaganda a functionat perfect cind a fost vorba de imprastierea in electoratul roman a povestilor comuniste despre exploatarea taranilor de catre taranisti si liberali dar si despre vagoanele de tren incarcate cu aur luate de regele Mihai la plecare.Am fost marcat atunci de faptul ca in acelasi timp cu violenta manifestata de Ion Iliescu si tovarasii sai impotriva venirii regelui in tara ca cetatean roman, acesta din urma dorea cu disperare aproape sa isi revada tara si locurile de care il legau atitea amintiri. Primirea care i s-a facut regelui in zilele de Paste in 1992 a fost un semnal de alarma pentru regimul neocomunist al lui Ion Iliescu asupra faptului ca romanii ar putea sa isi aleaga un alt idol, iar el sa piarda puterea. A trebuit sa se produca o schimbare de regim politic in Romania pentru ca tara sa intre in normalitate iar regele sa isi capete un drept pierdut in urma cu 60 de ani.Implicarea regelui in campania, din anii 1996-2000, de convingere a statelor Nato asupra necesitatii includerii Romaniei in tratatul nord-atlantic a fost cu siguranta o lectie oferita tuturor celor care au impiedicat revenirea lui in tara. Chiar daca multi l-au criticat pentru asocierea in plan de imagine cu Iliescu din anii 2000-2004, acceptind sa apara alturi de acesta, el a demonstrat astfel ca stie sa ierte si mai ales sa fie deasupra luptelor politice.
Am privit de la inceput cu simpatie institutia monarhica, pentru ca stiam contributia pe care a avut-o la dezvoltarea Romaniei dar si pe regele Mihai pentru modul sau decent de a se manifesta in public. Tulburarile din Romania ultimilor ani, instabilitatea politica, lipsa de obiectivitate fata de actorii politici importanti a institutiei prezidentiale, ma fac sa ma intreb daca viata politica din Romania nu ar fi mai linistita si mai productiva, intr-un regim monarhic. Nu am o parere clar formulata in acest moment dar cred ca daca tot am intrat in era referendumurilor ar trebui sa facem unul si pe aceasta tema.