2007, ultimul an al haiducilor?

Politica romanească a avut după 90 în rândurile ei şi oameni care au jucat rolul haiducului. Dacă Miron Cozma a trecut după câţiva ani de glorie într-un plan secund ajutat fiind şi de justiţia românească, un alt personaj la fel de agitat ca şi el, Corneliu Vadim Tudor a reuşit să ocupe un loc important pe agenda politică timp de mai mulţi ani. Provenind din eşalonul secund al vechiului regim, el a profitat vreme îndelungată de faptul că "noii" lideri ai României erau ca şi el oameni care doreau să îşi ia revanşa, cunoscând foarte bine modul de funcţionare al sistemului economic şi politic românesc. Cum altfel se explică faptul că în ciuda tuturor atacurilor şi injuriilor aduse emanaţilor revoluţiei dar şi adversarilor acestora, Vadim a rămas imun în faţa justiţiei. Ce altă explicaţie decât cea a unor legături vechi, putem găsi asupra colaborării din plan guvernamental dintre PRM şi FDSN , în anii 1992-1996, sau cu PSD în intervalul 2000-2004? Haiducului Vadim nu i s-a întâmplat nimic nici în clipa în care contribuţia lui la evenimentele de la Costeşti a devenit limpede pentru toată lumea. Dezumflat serios după 2000 când sistemul care l-a produs, l-a abandonat în favoarea lui Ion Iliescu, el a intrat în derivă din momentul în care alţi doi lideri politici Traian Băsescu şi Gigi Becali au început să desfăşoare tot mai mult un discurs anti-sistem . Fiecare dintre ei a reuşit să rupă părţi importante din electoratul lui Vadim. În plus faţă de acesta din urmă , cei doi au ştiut să aibă o "faţă" mai umană apropiindu-se mult mai mult de alegători.
Ipostazierea lui Cozmin Guşă în 2005 în rolul de dizident al Alianţei D.A. a complicat lucrurile în familia haiducilor. Provenind din sânul puterii, cu destule informaţii despre lideri politici din mai multe partide, el a crezut ca plânsul pe umărul românilor şi dezvăluirile incendiare despre foştii parteneri îi vor aduce în mod automat o popularitate deosebită.
Numărul mare al haiducilor a contribuit însă şi la o privire mai atentă asupra lor. Electoratul a aşteptat din partea lor să descopere şi calităţi de "constructori". Dacă Traian Băsescu a putut fi identificat măcar cu proiectul partidului prezidenţial, în dreptul celorlalţi trei nu poate fi pus nimic serios. Într-o societate în care cota de încredere în liderii politici scade tot mai mult ca urmare a dezamăgirilor succesive iar economia pare să nu fie afectată prea mult de zbuciumul vieţii politice, era de aşteptat ca şi imaginea haiducilor să fie treptat afectată. Eşecul în alegerile europarlamentare ale lui Vadim Tudor, Gigi Becali şi Cozmin Guşă dar şi eşecul obţinut de Traian Băsescu la referendum poate să fie începutul coborârii lor pe topogan dacă o schimbare de strategie şi atitudine politică nu se va produce în curând.