Multumiri

Cu o întârziere mai mare decât mi-aş fi dorit, de azi m-am "mutat" pe www.bratescu.ro.
Sper ca în zilele următoare să reuşesc să adaug noi elemente "tehnice" care împreună cu postările periodice să-l facă cât mai interesant. Vreau să mulţumesc în acelaşi timp tuturor acelor care au intrat pe blog-ul meu şi au avut curiozitatea să afle opiniile mele despre ce se întâmplă în viaţa politică românească. Aştept în continuare reacţii şi comentarii la textele publicate.

Comisarul Colombo în acţiune ?

Vreau să recunosc mai întâi că titlul de mai sus mi-a fost sugerat de o emisiune televizată de aseară în care se discuta despre cine altul decât iubitul nostru conducător şi dragostea lui faţă de justiţia română.
Poate cei mai tineri nu au vazut filmele cu simpaticul comisar Colombo asa ca am sa spun câteva cuvinte despre el. În primul rând trebuie spus că era un adevărat cavaler al dreptăţii, o formă modernă a celebrului Sherlock Holmes care în ciuda aparenţei sale de tâmpiţel, reuşea după mai multe întrebări, cîteva ţigări fumate şi stinse într-un târziu pe unde apuca, să dezlege marile mistere. Dacă la asta mai adăugăm ţinuta neglijentă, părul răsculat, privirea dintr-o parte obţinem o imagine care seamănă destul de mult cu aceea a preşedintelui Traian Băsescu. Dacă avem în vedere noua declaraţie a lui Traian Băsescu, făcută la C.S.M. despre cum discută el cu soţia despre justiţiei româneşti, la fel ca acelaşi comisar, nu putem decât să observăm paleta largă a conversaţiilor care pot avea loc între un om important din stat şi soţia acestuia. Noi credeam că dânsul discută doar despre "impertinenţa" ziariştilor catalogaţi într-un fel sau altul.

In altă ordine de idei am văzut cu toţii cum preşedintele nu a fost deranjat de alegerea în funcţia de preşedinte a CSM a judecatoarei Lidia Barbulescu, protejată a Rodicăi Stănoiu şi care s-a remarcat în 2005 prin intervenţia în calitate de membru al Comisiei de legislaţie a CSM, pentru modificarea regulamentului examenului de capacitate in magistratura. Motivul intervenţiei era înscreirea la examenul amintit a fiicei sale. Mama grijulie ceruse eliminarea din examen a disciplinei de drept civil, la care fiica sa nu era pregatita suficient. De data asta neobositul nostru Colombo nu a mai fost îngrijorat de " percepţia publică" asupra unei persoane controversate. Nu ştim dacă Traian Băsescu a avut vreun rol în această alegere numai că ştiindu-i stilul, ne-am fi aşteptat să facă măcar un scurt comentariu pe baza celor amintite mai sus. Am ajuns să ne mirăm când preşedintele respectă o decizie luată de alţii şi nu mai face "recomandări" ca în cazul alegerii fostului preşedinte al CSM, Pandrea. Veselia lui Colombo de pe malul Dâmboviţei mai poate fi interpretată în legătură şi cu absenţa de la aceste alegeri a unuia din adversarii săi cei mai puternici de azi şi anume Norica Nicolai. În absenţa ministrului nominalizat al justiţiei, Traian Băsescu a mai avut o bucurie şi anume aceea de a se auzi vorbind singur în public. Trebuie să spunem că aici desoebirile dintre cei doi Colombo sunt foarte mari. Primul, cel din filme, vorbea destul de puţin, ştia să " asculte" pe cei din jur dar şi mai mult rezultatele pozitive ale muncii sale le vedeau toţi.Cel de pe malul Dâmboviţei vorbeşte mult, râde enorm, gesticulează mai nou la fel de mult iar rezultatele muncii sale pot fi numărate cu un abac.

Până unde sau până când?

Încă de când a început războiul personal al lui Traian Băsescu împotriva guvernului Tăriceanu, m-am întrebat până unde poate ajunge acest conflict şi mai ales cât poate dura. Am crezut că anul 2007 fiind primul an al integrării României în U.E., toată clasa politică şi deci şi locatarul de la Cotroceni va înţelege că România trebuie să transmită în exterior imaginea unei ţări stabile politic şi economic. Nu a fost din păcate aşa. Am zis apoi că după avertismentele venite din afară, preşedintele va înţelege că trebuie să se abţină de a mai fi în acelaşi timp şi arbitru şi jucător. Am crezut că după ironia de prost gust făcută la TVR, cred, chiar în seara anului nou, la adresa analiştilor politici va fi ultimul gest de răutate inutilă comis de preşedinte. Nu a fost aşa, din păcate.
După ce l-a bombardat pe Tudor Chiuariu până a demisionat , a întârziat nepermis de mult să se pronunţe în legatură cu nominalizarea premierului pentru portofoliul de la justiţie iar când a făcut-o, a invocat un argument stupid pentru a nu o recunoaşte.
Să le luăm pe rând. In condiţiile în care România are nişte probleme interne legate de justiţie şi când spun asta mă gândesc la cele doua coduri dar şi una în privinţa relaţiei cu UE, Traian Băsescu a întârziat nepermis de mult să se pronunţe asupra Noricăi Nicolai.Dacă apreciază aşa de mult importanţa justiţiei, cum spune, preşedintele trebuia să dea un răspuns în câteva zile şi nu după o lună .Dacă la asta mai adăugăm şi faptul că argumentul legat de povestea cartelei din Senat se ştia de mult ne dăm seama că la mijloc a fost de fapt altceva. De la primul om în stat ne-am fi aşteptat ca deciziile sale să nu fie luate pe seama unei presupuse percepţii a populaţiei asupra poveştii amintite. Ne gândim ce ar zice preşedintele dacă presa mult hulită de el ar face o analiză asupra percepţiei populaţiei referitoare la casa din Mihăileanu sau la alte probleme spinoase. Aşa cum spuneam zilele trecute pe blog sunt câteva sintagme pe care unii tovarăşi din spaţiul public românesc le invocă, iar alături de " simplu cetatean" se află şi cea de "opinie publică" la care apelează acum preşedintele.
Dincolo de aceste consideraţii rămâne întrebarea - de ce a refuzat Traian Basescu să accepte numirea Noricăi Nicolai? Noi credem că s-a întâmplat asta pentru că:
-este membră PNL
- nu mai poate spune despre dânsa că nu are experienţă după câţi ani de practică juridică are
- este una din cele mai dure femei din viaţa politică românească
- l-a criticat de multe ori pe Traian Basescu

Toate acestea le cunoştea bine preşedintele de mult şi atunci oare de ce a amânat să ne spună şi nouă oficial părerea dânsului?
Ştiu că ce voi spune acum e o speculaţie dar măcar o întrebare pot să formulez : e o simplă coincidenţă oare faptul că refuzul preşedintelui apare exact în ziua dezvăluirii siroposoasei discuţii dintre Hayssam şi procurorul care din anchetatorul său a devenit eliberatorul şi protectorul său în acelaşi timp? Preşedintele a reuşit dacă nu să schimbe agenda publică pentru câteva zile să o complice prin gestul său, şi astfel în loc să vorbim despre responsabilitatea anumitor domni în toată povestea legată de Omar Hayssam care demonstează prin conversaţia avută dispreţul pe care îl are faţă de oficialii statului român, discutăm mai mult despre Norica Nicolai. Bună mişcare. Ceea ce sper este ca premierul să iasă din nou şi din această noua mutare de şah aşa cum a făcut şi în cazul Ungureanu-SIE.
Intrebarea de final este până unde şi mai ales până când mai poate continua jocul acesta de şah al preşedintelui ?

Pentru o corecta informare

Din pacate situatia de la Institutul A.D.Xenopol se degradeaza tot mai mult iar domnul director Zub apeleaza la diferite persoane pentru a comite texte impotriva tinerilor sai colegi.Am hotarit impreuna cu prietenii mei "derbedei" , "mafioti" , astea sint doar doua din apelativele folosite de dinsul la adresa noastra să ne diversificam si noi mijloacele de comunicare cu lumea. Cei care doresc sa vada care a fost evolutia conflictului din institutia amintita, ce argumente am avut noi si cum am actionat dar si cum s-a comportat domnul director in tot acest timp, sint rugati sa intre pe noua adresa a blogului nostru
http://tinerixenopol.wordpress.com/
Ceea ce gasiti acum pe blogul nostru e doar o parte din "documentatia" strinsa.In cel mai scurt timp veti gasi toate actele si textele redactate despre un conflict pe care nu noi tinerii ni l-am dorit.
Va multumesc.

Calmaţi-vă tovarăşi

Dupa 18 ani de la revoluţie când, potrivit predicţiei făcute de Silviu Brucan ar trebui să arătăm că am trecut de faza majoratului observ adesea manifetări care mă fac să mă gândesc că în ciuda turor realizărilor notabile din economie dar şi din alte domenii regimul comunist ne dă semne că supravieţuieşte prin câţiva demni urmaşi. Nu am să mă refer acum neapărat la nişte persoane ci la un anumit tip de manifestare publică.
De mai multă vreme un ONG, care pretinde că luptă împotriva comunismului,reuşeşte având sprijinul unui cotidian naţional să fie destul de prezent în viaţa publică prin "demascările" celor pe care îi consideră după propriile criterii colaboratori ai regimului trecut dar şi a celor consideraţi a fi atentatori la "spiritul românesc " şi la " valorile naţionale". Pentru un ONG autodeclarat anti-comunist, atitudinea avută faţă de raportul si comisia Tismăneanu ne-a adus aminte tocmai de tehnicile de discreditare ale comuniştilor şi de modul în care încercau şi reuşeau de cele mai multe ori să insinueze diferite minciuni despre cei care nu le împărtăşeau convingerile lor. Rând pe rând membrii comisiei Tismăneanu au fost puşi sub lupă de vigilenţii apărători ai românismului. Cei mai mulţi dintre ei s-au făcut "vinovaţi" de faptul că în raportul Tismăneanu au acceptat că a existat o contribuţie a românilor la instaurarea comunismului în România,şi nu în ultimul rând includerea printre cei care au făcut de-a lungul timpului pasul cu diavolul şi a reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe.
De mai mult timp, stimaţii tovarăşi au atenţia concentrată asupra unui bun coleg şi prieten Dorin Dobrincu, care din vară ocupă poziţia de director general al Arhivelor Naţionale de la Bucureşti, poziţie onorantă pentru dânsul dar zic eu şi pentru ieşeni. Cele mai abracadabrante zvonuri şi minciuni am auzit despre el de atunci.În viziunea unora,distinsul meu coleg specialist recunoscut in branţă pentru lucrările sale despre rezistenţa anti-comunistă, era în acelaşi timp omul lui Băsescu dar şi al lui Tăriceanu şi bineânţeles, cum altfel, un alt reprezentant al lui Relu Fenechiu la Bucureşti, deşi cei doi nu s-au văzut vreodată.
Cum programul său de modernizare al Arhivelor avea să afecteze şi poziţiile unor personaje sinistre din sistemul arhivelor, alte solidarităţi aveau să apară. Spre surprinderea mea cu puţin timp înainte de Crăciun am aflat că într-un text publicat pe site-ul lor, cei de la Civic Media m-au inclus şi pe mine în "planurile" lui Dorin Dobrincu de a distruge , după mintea lor, arhivele naţionale,eu urmând să devin director al Arhivelor Naţionale, filiala Neamţ. Trebuie să recunosc că mai întâi m-a amuzat pentru că eu nu mi-am dorit vreodată, şi nici nu-mi doresc, o poziţie într-o structură administrativă de acest tip. Spiritul meu liberal,nu ar rezista cu siguranţă. Am realizat apoi, că dincolo de minciuna amintită, cel care o inserase în materialul despre Dorin, ştia că sunt din judeţul Neamţ. Mi-am dat seama că în condiţiile în care eu nu sunt o persoană publică, tovarăşii au un sistem de informaţii bine pus la punct. Să fie sănătoşi.
A doua categorie de tovarăşi la care vreau să mă refer este formată din cei care au descoperit libertatea oferită de forumurile ziarelor sau a blogurilor pentru ca sub masca anonimatului să calomnieze pe cine vor ei dar mai ales pe cei care scriu. Recent ziaristul Florin Gheţău a amintit de existenţa subsemnatului,alături de alţi colegi liberali, în lumea blogosferei ieşene.Preluând una din formulele utilizate înainte de 89 un tovarăş , ascuns sub sintagma "simplu cetăţean" îşi exprimă mai întâi dezamagirea pentru că Florin Gheţău a amintit de existenţa noastră a liberalilor, iar apoi ne aduce un şir întreg de calomnii. În faţa unui anonim care din tonul folosit ne dăm seama că are o părere foarte bună despre propria persoană am preferat să nu comentez postarea sa. Vreau doar să-i spun "simplului cetăţean" şi altora ca el că impresia pe care mi-o produc este că de fapt ei, abia acum s-au trezit şi nu realizează probabil că în România avem de 18 ani un alt regim politic pe care eu cred că l-au slujit.

L-a pirit mama

Suparat probabil pentru ca abia a prins un loc in noua schema a partidului din care face parte de mai multi ani dar si obosit dupa munca depusa in slujba comunitatii locale pe care declara de mai mult timp ca nu vrea sa o mai conduca, primarul general al capiatalei, Videanu, a plecat in concediu. Nimic anormal sau nefiresc in asta. Ce nu am inteles au fost citeva lucruri. In primul rind faptul ca desi e primar de citiva ani dinsul nu a reusit sa formeze o echipa competenta care sa intervina in cazul unor zapezi impresionante asa cum, au fost zilele trecute in capitala. In al doilea rind nu inteleg de ce a evitat sa spuna jurnalistilor ca este in concediu. Nu cred ca ar fi fost cineva care sa nu inteleaga, daca primarul dadea asigurari ca situatia este sub control. Preocupat de imaginea sa, ca mai toti politicienii, el a preferat sa minta si sa creeze impresia ca e implicat in fenomenul deszapezirii, cu alte cuvinte ca e aproape de popor, ca ii pasa de acesta si nu pe cine stie ce tarimuri insorite. Daca de obicei minciunile politicienilor ies la iveala dupa ample anchete jurnalistice, iata ca acum primarul general a fost dat in vileag chiar de mama sa care, a marturisit ca fiul dinsei este plecat in strainatate. Cam jenant pentru un om politic de anvergura lui Adriean Videanu.

http://www.cotidianul.ro/index.php?id=16730&art=40894&cHash=51bf6fd206

Mare surpriza?

Pentru ca aparitia noului meu site va mai dura putin,vreau sa va impartasesc citeva impresii despre "marea" surpriza anuntata ieri de senatorul Dan Cirlan in privinta retragerii sale in favoarea profesorului Dumitru Oprea.

Vreau sa spun de la inceput ca acest anunt nu ar trebui sa fie o surpriza pentru cei interesati de viata politica ieseana. Mai intii trebuie sa spunem ca profesorul Oprea a fost unul dintre cei mai inversunati "adversari" ai ideii ca Dan Cirlan , sa candideze la primarie din partea PNL in anul 2004. Acesta a fost rostul sustinerii pe care rectorul Univeristatii Cuza a acordat-o pe rind doamnei Gavrila si apoi domnului Berdan pentru postura de candidat la primaria orasului din partea PNL. Daca la aceasta situatie mai adaugam si repetatele declaratii ale profesorului Oprea in privinta intentiei sale de a candida la primarie, ne putem da usor seama ca prelungirea situatiei in care un partid fie el si de dimensiunea PD-L ar fi avut doi candidati nu putea decit sa duca la inducerea unei tensiuni tot mai mari.

Chiar daca senatorul Cirlan prezinta anuntul sau din vara in privinta unei noi candidaturi la primarie ca o dovada a maturitatii formatiunii politice pe care o conduce, in realitate el era expresia crizei de personalitati capabile sa isi asume un asemenea rol din partea P.D. Facind acel anunt , Dan Cirlan a mutat o piesa pe tabla de sah. Exprimindu-si intentia de a candida, senatorul democrat a deschis practic calea tututor negocierilor cu diferitii parteneri politici ieseni. Ideea fuziunii cu PLD era pe piata politica din vara , la fel ca si ideea candidaturii lui Dumitru Oprea la primarie iar din acel moment dinsul devenea primul om politic care trebuia sa "vina" la negocieri. Fuziunea produsa rapid a surprins nu doar pe membrii simpli ci si pe lideri importanti de la Bucuresti numai ca, senatorul Cirlan avea deja " cartile " facute. Ce-si putea oare dori Dan Cirlan mai mult decit ca fostul "adversar" sa vina sa discute cu el despre candidatura la Primarie? Cind pentru buna intelegere se mai intervine si de la Bucuresti, trebuie sa fi fost de-a dreptul fericit. Celor care cred ca senatorul democrat s-a sacrificat pentru proiectul marelui PD-L, le aduc aminte ca in 2004 dupa ce a pierdut competitia din PNL, a preferat sa plece din PNL unde avea numerosi sustinatori si care era cotat in sondaje cu un scor mai mare decit PSD-ul aflat la guvernare, si a preferat sa mearga intr-o formatiune afectata serios de plecarea presedintelui organizatiei judetene( Mihai Baciu) si de contraperformatele lui Eugen Vasiliu.

Miscarea de ieri a lui Dan Cirlan este cu siguranta una inteligenta. A evitat o confruntare cu liderii de la Bucuresti, unde gurile rele spun ca nu are deloc o mare sustinere, in schimb daca domnul Oprea cistiga primaria se va spune ca un merit deosebit are si dinsul, iar daca rectorul va pierde , pozitia senatorului, aflat probabil dupa alegeri pe scaunul de presedinte de consiliu judetean va fi deosebit de puternica nu doar in propriul partid ci si la nivelul scenei politice iesene.
Inchei prin a-mi exprima nedumerirea asupra surprizei manifestate de unii asupra anuntului facut ieri de Dan Cirlan.

O noua adresa

La multi ani.
Asa cum am anuntat la sfirsitul anului trecut in curind ne vom vedea pe o noua adresa. Ea va fi, dupa o consultare cu un tinar prieten, bratescu.ro.
Va multumesc.

La multi ani si multumiri

Pentru ca nu am terminat inca pregatirile pentru seara asta, renunt la bilantul politic pe care ar fi trebuit sa il fac astazi.Promit insa ca incepind cu 5 sau 6 ianuarie cind voi reveni, intr-un format sper mai interesant si pe o noua adresa , probabil, liviubratescu.ro, sa realizez lucrul acesta cit se poate de serios.
Multumesc acum la sfirsit de an tuturor celor care au intrat pe acest blog si au avut rabdare sa citeasca postarile mele, pe care sper sa le fi gasit interesante.
Va doresc un an mai bun , sanatate si tot ce va doriti sa vi se indeplineasca.
Sa fiti inspirati in 2008.
La multi ani.

60 de ani

In prag de sfirsit de an, stiu bine ca nu mai este timp pentru reflectii si mai ales dupa un an atit de agitat precum cel care se incheie miine. Cu toate astea indraznesc sa scriu citeva rinduri in jurul unui eveniment despre care ar trebui sa vorbim astazi, macar din perspectiva faptului ca a avut drept consecinta principala instaurarea pentru 42 de ani a regimului comunist. Ma refer evident la indepartarea monarhiei si la actul de abdicare fortata a regelui Mihai din 30 decembrie 1947.
Daca m-a frapat ceva in primele luni dupa revolutie la viata politica, atunci a fost cu siguranta ura impotriva fostilor detinuti politici si lideri ai partidelor istorice reaparute, a liderilor emanati ai revolutiei dar si adversiunea nedisimulata a acestora impotriva monarhiei si a regelui Mihai. Aparatul de propaganda a functionat perfect cind a fost vorba de imprastierea in electoratul roman a povestilor comuniste despre exploatarea taranilor de catre taranisti si liberali dar si despre vagoanele de tren incarcate cu aur luate de regele Mihai la plecare.Am fost marcat atunci de faptul ca in acelasi timp cu violenta manifestata de Ion Iliescu si tovarasii sai impotriva venirii regelui in tara ca cetatean roman, acesta din urma dorea cu disperare aproape sa isi revada tara si locurile de care il legau atitea amintiri. Primirea care i s-a facut regelui in zilele de Paste in 1992 a fost un semnal de alarma pentru regimul neocomunist al lui Ion Iliescu asupra faptului ca romanii ar putea sa isi aleaga un alt idol, iar el sa piarda puterea. A trebuit sa se produca o schimbare de regim politic in Romania pentru ca tara sa intre in normalitate iar regele sa isi capete un drept pierdut in urma cu 60 de ani.Implicarea regelui in campania, din anii 1996-2000, de convingere a statelor Nato asupra necesitatii includerii Romaniei in tratatul nord-atlantic a fost cu siguranta o lectie oferita tuturor celor care au impiedicat revenirea lui in tara. Chiar daca multi l-au criticat pentru asocierea in plan de imagine cu Iliescu din anii 2000-2004, acceptind sa apara alturi de acesta, el a demonstrat astfel ca stie sa ierte si mai ales sa fie deasupra luptelor politice.
Am privit de la inceput cu simpatie institutia monarhica, pentru ca stiam contributia pe care a avut-o la dezvoltarea Romaniei dar si pe regele Mihai pentru modul sau decent de a se manifesta in public. Tulburarile din Romania ultimilor ani, instabilitatea politica, lipsa de obiectivitate fata de actorii politici importanti a institutiei prezidentiale, ma fac sa ma intreb daca viata politica din Romania nu ar fi mai linistita si mai productiva, intr-un regim monarhic. Nu am o parere clar formulata in acest moment dar cred ca daca tot am intrat in era referendumurilor ar trebui sa facem unul si pe aceasta tema.