La multi ani si multumiri

Pentru ca nu am terminat inca pregatirile pentru seara asta, renunt la bilantul politic pe care ar fi trebuit sa il fac astazi.Promit insa ca incepind cu 5 sau 6 ianuarie cind voi reveni, intr-un format sper mai interesant si pe o noua adresa , probabil, liviubratescu.ro, sa realizez lucrul acesta cit se poate de serios.
Multumesc acum la sfirsit de an tuturor celor care au intrat pe acest blog si au avut rabdare sa citeasca postarile mele, pe care sper sa le fi gasit interesante.
Va doresc un an mai bun , sanatate si tot ce va doriti sa vi se indeplineasca.
Sa fiti inspirati in 2008.
La multi ani.

60 de ani

In prag de sfirsit de an, stiu bine ca nu mai este timp pentru reflectii si mai ales dupa un an atit de agitat precum cel care se incheie miine. Cu toate astea indraznesc sa scriu citeva rinduri in jurul unui eveniment despre care ar trebui sa vorbim astazi, macar din perspectiva faptului ca a avut drept consecinta principala instaurarea pentru 42 de ani a regimului comunist. Ma refer evident la indepartarea monarhiei si la actul de abdicare fortata a regelui Mihai din 30 decembrie 1947.
Daca m-a frapat ceva in primele luni dupa revolutie la viata politica, atunci a fost cu siguranta ura impotriva fostilor detinuti politici si lideri ai partidelor istorice reaparute, a liderilor emanati ai revolutiei dar si adversiunea nedisimulata a acestora impotriva monarhiei si a regelui Mihai. Aparatul de propaganda a functionat perfect cind a fost vorba de imprastierea in electoratul roman a povestilor comuniste despre exploatarea taranilor de catre taranisti si liberali dar si despre vagoanele de tren incarcate cu aur luate de regele Mihai la plecare.Am fost marcat atunci de faptul ca in acelasi timp cu violenta manifestata de Ion Iliescu si tovarasii sai impotriva venirii regelui in tara ca cetatean roman, acesta din urma dorea cu disperare aproape sa isi revada tara si locurile de care il legau atitea amintiri. Primirea care i s-a facut regelui in zilele de Paste in 1992 a fost un semnal de alarma pentru regimul neocomunist al lui Ion Iliescu asupra faptului ca romanii ar putea sa isi aleaga un alt idol, iar el sa piarda puterea. A trebuit sa se produca o schimbare de regim politic in Romania pentru ca tara sa intre in normalitate iar regele sa isi capete un drept pierdut in urma cu 60 de ani.Implicarea regelui in campania, din anii 1996-2000, de convingere a statelor Nato asupra necesitatii includerii Romaniei in tratatul nord-atlantic a fost cu siguranta o lectie oferita tuturor celor care au impiedicat revenirea lui in tara. Chiar daca multi l-au criticat pentru asocierea in plan de imagine cu Iliescu din anii 2000-2004, acceptind sa apara alturi de acesta, el a demonstrat astfel ca stie sa ierte si mai ales sa fie deasupra luptelor politice.
Am privit de la inceput cu simpatie institutia monarhica, pentru ca stiam contributia pe care a avut-o la dezvoltarea Romaniei dar si pe regele Mihai pentru modul sau decent de a se manifesta in public. Tulburarile din Romania ultimilor ani, instabilitatea politica, lipsa de obiectivitate fata de actorii politici importanti a institutiei prezidentiale, ma fac sa ma intreb daca viata politica din Romania nu ar fi mai linistita si mai productiva, intr-un regim monarhic. Nu am o parere clar formulata in acest moment dar cred ca daca tot am intrat in era referendumurilor ar trebui sa facem unul si pe aceasta tema.

2007, ultimul an al haiducilor?

Politica romanească a avut după 90 în rândurile ei şi oameni care au jucat rolul haiducului. Dacă Miron Cozma a trecut după câţiva ani de glorie într-un plan secund ajutat fiind şi de justiţia românească, un alt personaj la fel de agitat ca şi el, Corneliu Vadim Tudor a reuşit să ocupe un loc important pe agenda politică timp de mai mulţi ani. Provenind din eşalonul secund al vechiului regim, el a profitat vreme îndelungată de faptul că "noii" lideri ai României erau ca şi el oameni care doreau să îşi ia revanşa, cunoscând foarte bine modul de funcţionare al sistemului economic şi politic românesc. Cum altfel se explică faptul că în ciuda tuturor atacurilor şi injuriilor aduse emanaţilor revoluţiei dar şi adversarilor acestora, Vadim a rămas imun în faţa justiţiei. Ce altă explicaţie decât cea a unor legături vechi, putem găsi asupra colaborării din plan guvernamental dintre PRM şi FDSN , în anii 1992-1996, sau cu PSD în intervalul 2000-2004? Haiducului Vadim nu i s-a întâmplat nimic nici în clipa în care contribuţia lui la evenimentele de la Costeşti a devenit limpede pentru toată lumea. Dezumflat serios după 2000 când sistemul care l-a produs, l-a abandonat în favoarea lui Ion Iliescu, el a intrat în derivă din momentul în care alţi doi lideri politici Traian Băsescu şi Gigi Becali au început să desfăşoare tot mai mult un discurs anti-sistem . Fiecare dintre ei a reuşit să rupă părţi importante din electoratul lui Vadim. În plus faţă de acesta din urmă , cei doi au ştiut să aibă o "faţă" mai umană apropiindu-se mult mai mult de alegători.
Ipostazierea lui Cozmin Guşă în 2005 în rolul de dizident al Alianţei D.A. a complicat lucrurile în familia haiducilor. Provenind din sânul puterii, cu destule informaţii despre lideri politici din mai multe partide, el a crezut ca plânsul pe umărul românilor şi dezvăluirile incendiare despre foştii parteneri îi vor aduce în mod automat o popularitate deosebită.
Numărul mare al haiducilor a contribuit însă şi la o privire mai atentă asupra lor. Electoratul a aşteptat din partea lor să descopere şi calităţi de "constructori". Dacă Traian Băsescu a putut fi identificat măcar cu proiectul partidului prezidenţial, în dreptul celorlalţi trei nu poate fi pus nimic serios. Într-o societate în care cota de încredere în liderii politici scade tot mai mult ca urmare a dezamăgirilor succesive iar economia pare să nu fie afectată prea mult de zbuciumul vieţii politice, era de aşteptat ca şi imaginea haiducilor să fie treptat afectată. Eşecul în alegerile europarlamentare ale lui Vadim Tudor, Gigi Becali şi Cozmin Guşă dar şi eşecul obţinut de Traian Băsescu la referendum poate să fie începutul coborârii lor pe topogan dacă o schimbare de strategie şi atitudine politică nu se va produce în curând.

Decembrie

Daca pentru lumea din jurul nostru, luna decembrie duce in mod automat cu gindul la sarbatorile sfirsitului de an, pentru romani ar trebui sa reprezinte si un excelent prilej de reflectie. Pentru unii dintre noi inainte de a se bucura de sarbatorile sfinte ale Craciunului, decembrie inseamna luna in care au pierdut unul sau mai multi reprezentanti ai familiei intr-un mod care nu a fost explicat nici pina astazi in mod plauzibil de autoritatile statului roman. Altii isi aduc aminte acum de clipele in care au capatat o infirmitate sau alta ca urmare a faptului ca au avut curajul sa iasa in strada si sa strige impotriva unui regim dictatorial. Pentru unii romani, decembrie este luna din care intreaga lor viata s-a schimbat in sensul pierderii unor poziţii sociale importante de la inaltimea carora regimul comunist li se parea a fi unul uman.Altii, destui la numar, au reusit atunci sa obtina o serie de privilegii si avanataje pe baza celebrelor certificate de revolutionari, chiar daca nu au avut vreo legatura cu revolutia. Scandalurile create de aceste certificate au tinut ani de zile capul de afis al ziarelor romanesti.
Ultima categorie cuprinde pe cei care fiind destul de tineri in 89 au putut dupa caderea comunismului sa isi urmeze vocatia. Printre acestia din urma ma numar si eu iar fata de primele doua "categorii" de romani nu pot decit sa am un respect deosebit , constient fiind de faptul ca fara curajul lor nimic din ce ni se intimpla astazi nu ar mai fi fost la fel.
In aceste conditii disputa aparuta la jumatea lunii decembrie intre Iasi si Timisoara pe tema intiietatii in privinta declansarii revolutiei mi se pare puerila, daca ne gindim la faptul ca fie si din cauza trecerii timpului, avem tot mai putine sanse sa aflam raspunsurile la citeva din intrebarile care ne framinta de atitia ani pe tema revolutiei din decembrie.
In locul unor discutii sincere, deschise despre comunism si revolutie nu stiu cum se face ca in luna decembrie an de an au loc aprige dispute politice care pun in umbra ceea ce s-a intimplat atunci. Am astfel sentimentul, si din perspectiva evenimentelor din ultimele doua saptamini, ca decembrie reprezinta luna in care se incarca bateriile pentru confruntarile politice din anul viitor.

Lovitura de rever

Asa cum v-am promis postez astazi aici dreptul la replica solicitat Ziarului de Iasi pentru textul publicat de profesorul Gh.Cliveti si care a aparut deja in editia de azi a amintitului cotidian.

Ce ati face, in locul nostru?

Raspuns d-lui profesor Cliveti in legatura cu „Apelul la respectarea competentelor in comunitatea stiintifica ieseana“, publicat in „Ziarul de Iasi“ din 13.12.2007
D-le Cliveti, ce ati face daca dl. decan nu v-ar aproba nici o cerere, v-ar bloca orice activitate administrativa, nu v-ar lasa sa aplicati la proiecte de cercetare, ar tine sub cheie toate actele institutiei, v-ar acuza ca il amenintati cu moartea, ca faceti „parte dintr-un grup mafiot", ca sinteti un „parvenit" sau „derbedeu"? Cum ati reactiona daca dl. decan v-ar acuza ca puneti la cale comploturi, conspiratii, numai pentru ca ati indraznit sa-i spuneti in fata ca greseste? Cum ar fi ca seful dumneavoastra ierarhic sa sune la toti cunoscutii, cu amenintari stravezii, conditionari sau promisiuni (de la caz la caz) ca sa obtina atacuri publice contra propriilor doctoranzi?

Domnule Cliveti, ati fost si dumneavostra tinar. Si stim ca aveti citeva carti: v-ar conveni sa fiti mentinut ca asistent sau lector, desi ati merita sa fiti profesor? Si aceasta in timp ce seniorii iau salariu 70 de milioane pe luna si isi prelungesc in fiecare an activitatea, fara sa dea socoteala nimanui. Din fericire, aveti un sef ierarhic care nu va primeste in cabinet ca sa va puna in genunchi si sa va umileasca. Ce ati face daca seful dumneavoastra v-ar semna o recomandare, primind in schimb 6000 de euro plus un sejur in Germania si ar continua, totusi, sa va scoata dator? Cum ar fi daca ati lucra la zeci de volume pe a caror coperta acelasi director apare drept editor, fara a va multumi vreodata? Ba, dimpotriva, ar spune ca el v-a inventat, v-a pus pixul in mina.

Nu v-ati simti putin terorizat stiind ca seful, celebru in afara ca mare democrat, ar lua in considerare orice anonima care ii incrimineaza colaboratorii? Domnule Cliveti, cum ar fi sa activati intr-o facultate in care decanul sa fie, in acelasi timp, si rectorul si ministrul Educatiei, asa cum dl. Zub este directorul Institutului „A.D. Xenopol" si seful Sectiei de Istorie a Academiei? Inchipuiti-va ca, intr-o zi, dupa aproape doi ani de la expirarea mandatului Consiliului stiintific al Facultatii, decanul s-ar supara ca ii spuneti sa organizeze, totusi, alegeri. Iar daca, in urma acestora, trei sferturi dintre colegii dumneavoastra ar vota democratic si statutar pentru o noua echipa, decanul ar trage sfori pentru nerecunoasterea lor, cum ati reactiona? Ce ati spune? Cum ati face fata unui director care cheama Politia ca sa isi impuna punctul de vedere?

Domnul Zub este usor de idealizat de la distanta. Veniti printre noi si incercati sa-l cunoasteti cu adevarat!

In fine, nu credeti ca un om care sta de 18 ani intr-o functie ar trebui sa se gindeasca la retragere?

Fostii dumneavoatra studenti: Liviu BRATESCU, Catalina CHELCU, Marius CHELCU, Mihai CHIPER, Adrian CIOFLANCA, Dorin DOBRINCU, Alexandru ISTRATE, Andi MIHALACHE, Catalina MIHALACHE, Paul NISTOR, Leonidas RADOS, Flavius SOLOMON, Petronel ZAHARIUC

Mihnit

Inauguram astazi o noua rubrica pe care am numit-o cartonasul rosu in care vom sanctiona pe cei care incalca anumite reguli cum ar fi de pilda aceea de a-i respecta pe cei din jurul lor, de a nu sterge cu buretele complet anumite lucruri din trecut si mai ales de a se informa macar din doua surse in momentul in care exprima public o opinie.Astazi ii dam cartonasul rosu profesorului Gh.Cliveti de la Universitatea Al.I.Cuza pentru faptul ca a intervenit intr-un conflict administativ de la Institutul A.D. Xenopol pe care l-a interpretat ca unul de generatii.
Fara a mai face alte comentarii va las sa il citi chiar dumneavoastra, cititorii acestui blog .http://ziaruldeiasi.ro/cms/site/z_is/news/apel_la_respectarea_competentelor_in_comunitatea_stiintifica_ieseana_150447.html
Inchei prin a va adresa indemnul de a citi si Ziarul de Iasi de miine unde va apare replica tinerilor, pe care domnul Zub i-a denumit " grup Mafiot", la textul domnului Cliveti.

Basarabia

Dupa ce in vizita recenta pe care am efectuat-o in Basarabia am descoperit existena unui numar mic de oameni care mai cred in proiectul unionist , iata ca astazi mai multe agentii de stiri au difuzat o informatie potrivit careia doi diplomati romani ar fi fost expulzati din Basarabia. Poate macar o astfel de situatie va contribui la constientizarea factorilor responsabili de la Bucuresti asupra faptului ca strategia adoptata fata de Basarabia trebuie rapid schimbata. Nefiind un teoretician al relatiilor internationale nu pot sa imaginez o rezolvare, dar este cert ca ceva trebuie sa se schimbe.
http://www.adevarul.ro/articole/chisinaul-ne-declara-razboi-diplomatic/334945

Basescu si societatea civila

Desi l-am banuit o buna perioada de timp ca a devenit un sustinator neconditionat al lui Traian Basescu, asta si din cauza dezamagirilor provocate de liberali,pe care mi le-a marturisit, bunul meu prieten Mihai a demonstrat prin editorialul de azi ca este pe mai departe un ziarist analitic si obiectiv. Din aceste motive am considerat textul sau drept Articolul zilei.
http://ziaruldeiasi.ro/cms/site/z_is/news/razna_cu_basescu_150477.html

Dinozaurii

Daca la revolutie am crezut ca am scapat de comunism si de reprezentantii sai, dupa citiva ani am capatat senzatia ca ne-am pricopsit cu o noua specie de oameni: dinozaurii.Cine sint dinouzaurii si unde traiesc ei? Locul lor de geneza si dezvoltare a fost regimul comunist. Din diferite motive subiective si obiective nu au putut evolua decit pina la o anumita etapa. Dupa 89 tocmai de acest fapt se vor folosi pentru a se prezenta drept dizidenti si victime ale lui Nicolae Ceausescu desi demonstrasera o capacitate foarte buna de supravietuire, integrindu-se perfect in structurile comuniste. Pentru ei, revolutia a fost momentul oportun si asteptat in vederea manifestarii depline."Acum e momentul" au zis probabil cel mai multi dintre ei. Fara prea multe realizari profesionale inainte de 89, cei mai multi dintre ei au dovedit in anii ce au urmat, o capacitate extraordinara de a profita de noul context. Cum insa regulile jocului nu s-au schimbat decit la suprafata, talentul lor " combinator", vorba unui lider liberal, a fost vizbil.Prezenta lor in structurile economice , politice si culturale a facut sa se creada ca orice operatiune de deratizare incercata prin actiuni de tipul Proclamatiei de la Timisoara sa para absolut inutile. Legati printr-un trecut comun ei au demonstrat in toti acesti ani o solidaritate deosebita. Ea a fost intarita si printr-o spaima comuna si anume, eventuala descoperire a colaborarii lor cu fosta securitate motiv pentru care fie au blocat din pozitiile pe care le aveau desfasurarea cercetarilor CNSAS, fie au trecut in derizoriu in interventiile lor publice munca efectuata de aceasta institutie.
Daca in economie au reusit sa profite de pozitiile cheie detinute la nivelul unor structuri economice, desfasurindu-si in paralel cu activiatea " la stat" frumoase afaceri private si contribuind din plin la falimentul unor intreprinderi, in mediul politic actiunile lor ar fi putut fi considerate comice daca gesturile si deciziile luate nu ne-ar fi afectat atit de mult viata. Buni cunoscatori ai starilor existente la nivelul opiniei publice, ei au reusit sa navigheze cu talent dintr-un partid in altul, intr-un total dispret fata de alegatori, si fara a putea prezenta sincer macar un proiect politic pe care l-au dus la capat si care sa fi generat efecte pozitive nu doar pentru ei ci si pentru intraga comunitate care l-a ales.
Mediul cultural , universitar, academic are si el dinozaurii sai. Unele din elementele caracteristice, celor de mai sus, sint valabile si in cazul lor. Dupa ce ani de zile au hibernat profitind de o anumita inertie a strcuturilor, faptul ca de citiva ani incep sa apara sume importante de bani si aici, pare sa-i fi activat brusc. Nonsalanta pe care o manifesta atunci, cind se pune problema unei retrageri onorabile arata ca mai au un element comun cu dinozaurii de mai sus, si anume dorinta de a avea cit mai multi bani fara a tine cont in vreun fel de ceilalti.Bine integrati in noul sistem , dinozaurii din Romania au un singur adversar declarat sau nu, tinerii. Pentru ca deruta in opinia publica sa fie si mai mare, dinozaurii nu au pregetat nici un efort pentru a aduce linga ei niste frumosi reprodutnici cu virste ceva mai " fragede" decit au ei. In fata unei asemenea situatii, evident ca sentimentul dominant pe care il traim cei care nu facem parte din regnul amintit este disperarea iar intrebarea ce se mai poate face apare tot mai des. Pina la gasirea unui raspuns indemn pe toti cei care au citit rindurile de mai sus si care cred ca am gresit,sa se uite cu atentie in jurul lor pentru a vedea numarul mare al dinozaurilor.

Dezamagire

În urmă cu mai mulţi ani îmi propusesem, fiind pasionat de tot ce ţine de istoria liberalismului românesc mai ales, să realizez un volum de interviuri cu seniorii P.N.L. de după 1990. Consideram atunci, că cei mai mulţi dintre ei aveau lucruri de împărtăşit nu doar tinerilor liberali, ci în general noii generaţii din România. Impresia aceasta mi-a fost întărită după ce prin 2003 îl întâlnisem pe Constantin Bălăceanu Stonici la o dezbatere organizată la B.C.U . Iaşi, unde avusesem ocazia să stau un anumit timp de vorbă cu el despre liberalism, comunism şi arhivele P.N.L., lucru care pe mine mă interesa în mod deosebit. Dorinţa dânsului de a mă îndruma spre ceea ce eu căutam ca tânar istoric şi modul în care îmi povestea despre distrugerea cărţilor şi a altor bunuri personale de pe moşia Brătienilor de la Florica şi cele ale familiei sale m-a impresionat. Chiar dacă din diferite motive nu am mai dus la capăt proiectul acesta, pentru mine Bălăceanu Stolnici a rămas un reper până în toamna acestui an. Trecând prin şocuri diferite provocate de apariţia unor dovezi clare despre colaborarea unor venerabili precum Dan Amadeo Lăzărescu, Mircea Ionescu Quintus, alaturi de Alexandru Paleologu, cu fosta securitate, am sperat ca in elita liberala alături de Radu Cîmpeanu, Neagu Djuvara sau Dinu Zamfirescu, să rămână neatins şi C.Bălăceanu Stolnici. Ultimul s-a distins de la începutul apariţiilor sale publice prin silueta de ascet, bine asortată cu costumul şi cu lănţişorul de la vestă, semn exterior al unei vechi distincţii afişată fără nici un fel de ostentaţie. El era de departe boierul. În condiţiile în care unele din elementele de mai sus, erau valabile şi în cazul celorlalţi, am avut mereu senzaţia că el transmitea parcă în masura cea mai mare imaginea unei lumi româneşti de înainte de 1946 ruptă în mod brutal odată cu instalarea regimului comunist.
Privind retrospectiv şi cu mai multă atenţie la unele din participările sale publice observ existenţa unor gesturi pe care nu mi le-am explicat şi care nu ar trebui văzute nici astăzi neaparat din perspectiva ultimelor evenimente ci mai degrabă dintr-un anumit conformism. Aşa a fost cazul scandalului de la spitalul Elias, din 2005, când profesorul Bălăceanu a acceptat să devină cureaua de transmisie a Academiei sau când a acceptat înfiinţarea unei noi mitropolii la Cluj.Când am aflat în primăvară că, personajul căruia i-am acordat mereu cea mai mare încredere după 1990 a colaborat cu Securiatatea, am fost dezamăgit dar am crezut iniţial că fusese vorba de un angajament luat sub presiune şi mai ales faptul că omul nu făcuse nici un rău semenilor săi. Am aşteptat însă un gest de bun simţ şi anume o retragere din funcţiile numeroase pe care le deţinea. Lucrul acesta nu s-a întâmplat, din păcate. Am înţeles în toamna acestui an şi din ultimele dezvăluiri că tocmai acesta fusese punctul slab al boierului : dorinţa de a avea cât mai multe funcţii şi o mare disponibilitate de a face orice pentru a le obţine şi mai ales a le păstra. În felul acesta, Bălăceanu nu mai era un boier, mai mult nu mai era nici măcar un om obişnuit ci unul de cea mai joasă speţă , în stare să facă orice pentru atingerea unui interes personal. Încercarea de a explica colaborarea cu securitatea prin rolul său în apărarea patriei arată că profesorul Bălăceanu Stolnici şi-a însuşit perfect limbajul celor pe care i-a slujit şi care au nenorocit o generaţie al cărei reprezentant îl consideram şi pe el. Dacă mai lipsea ceva din această piesă a scoaterii pe uşa din dos a istoriei unui perosnaj la care ne-am raportat ca la un reper, atunci informatiile potrivit cărora ar fi fost părtaş la uciderea lui Vlad Georgescu erau cu siguranţă elementele care lipseau.Nepăsarea instituţiilor în care încă îşi mai desfăşoară activitatea nu mă surprinde , mă intrigă doar faptul că nici în aceste momente, „ boierul” nu crede că este timpul să se retragă, adoptând aceeaşi atitudine ca şi până acum şi anume aceea a unui om care a păcălit istoria.
P.S.1 Sper ca liberalii atât de intrasigenţi în cazul Monei Muscă, să fie la fel de intrasigenţi şi în cazul mult mai grav al lui C. Bălăceanu Stolnici.

P.S. 2. Miine vom vorbi despre dinozaurii din jurul nostru

Sa-l scoatem pe Gigi din birlog

Obişnuit să primească doar laude pentru activitatea depusă în palatul Rosnovanu, primarul oraşului Iaşi a refuzat recent o invitaţie din partea unei televiziuni locale care încerca să facă un bilanţ asupra modului în care a condus oraşul în ultimii patru ani. Trecând peste faptul că faţă de postul respectiv a mai avut atitudini ciudate, cum ar fi darea afară de la o conferinţă de presă a unor reporteri, atitudinea amintită este caracteristică pentru tipul de reacţie pe care Gheorghe Nicihita a înţeles să o aibă de-a lungul mandatului său faţă de presă. Deşi s-a prezentat în campania electorală ca un lider politic puternic actualul primar s-a demonstrat a fi unul din cei mai laşi oameni politici evitând chiar din timpul alegerilor, confruntările directe cu adversarii săi. După mai multe solicitări Nichita a acceptat pe ultima sută de metri o dezbatere cu reprezentantul PNL,Relu Fenechiu si cel al P.D., Dan Cirlan. Mandatul său în fruntea oraşului a început cu două falsuri. Primul a fost cel legat de modul in care a devenit mai întâi din simplu consilier viceprimar, apoi primar interimar pentru a avea o trambulină cât mai înaltă. Abuzul comis în această transformare poate fi demonstrat oricând de un jurist serios. Al doilea "fals" a fost evident în campanie când el se prezenta ca un bun manager, deci foarte bun pentru primărie, în condiţiiile în care societatea pe care o condusese până atunci R.A.J.A.C., se dovedise a fi una din cele mai slab manageriate regii din Iaşi.Talentul lui Nichita a constat în "preluarea" moştenirii lui Simirad şi prezentarea sa drept un continuator al politicii sale.Beneficiind şi de forţa aparatului de propagandă al P.S.D. el a reuşit să câştige relaxat fotoliul de primar. Treptat ieşenii au căpătat în ceea ce-l priveşte o imagine reală asupra"gospodarului " Nichita: transport local prost organizat si foarte scump, licitaţii controversate, drumuri care arată ca după război, lucrări precum cea din Piaţa Unirii care sunt o dovadă vie a felului în care a înţeles el şi cei din jurul său să se raporteze la banul public etc. Peste toate astea se adaugă întreţinerea unei echipe de fotbal din bugetele regiilor din oraş. Putem spune că relaxarea pe care o manifestă se datorează faptului că izolându-se în primărie ca într-un bârlog, primarul nu mai ştie cum arată oraşul pe care-l conduce. Din toate aceste motive dar şi faptului că refuză să vorbească cu alegătorii acetsui oraş, cred că sloganul unei campanii civice pentru anul 2008 ar fi " să-l scoatem pe Gigi din bârlog"
P.S.1 Pentru a nu fi acuzat de subiectivism voi încerca în zilele următoare să prezint cîteva date exemplificatoare asupra modului în care Gheorghe Nichita a administrat oraşul Iaşi.
P.S. 2 Dacă mâine nu apare ceva neprevăzut, şi fiind duminică, aş vrea să spun cîteva cuvinte despre un om a cărei situaţie pe mine ca tânăr m-a tulburat foarte tare: Constantin Bălăceanu Stolnici şi faţă de care am în prezent o mare problemă de raportare.

Nostalgie -jalnica

Chiar daca nu vrem sa recunoastem, cu totii sintem cuprinsi de multe ori de stari nostalgice.In general regretam trecerea rapida a timpului si ne gindim la vremuri in care eram ceva mai tineri. In astfel de momente utilizam foarte des formula " ce ar fo fost daca". Dincolo de normalitatea unor asemenea stari, luna decembrie ne aduce de mai multi ani sondaje, facute de case de marca in privinta sondarii opiniei publice,in care observam mentinerea unui numar important de concetateni intr-o admiratie parca vesnica fata de regimul lui Nicolae Ceausescu.
Anul integrarii europene a Romaniei a fost supus si el din nou unui asemenea " experiment",efectuat de aceasta data de Fundatia Soros. Tinind cont de faptul ca anul acesta a fost unul in care spectacolul politic a luat forma unui circ, iar dezbaterile serioase despre comunism, in ciuda efortului facut de membrii Comisiei Tismaneanu,au devenit prilej de reglari de conturi nu m-a mirat nici numarul mare de romani care il considera pe Nicolae Ceausescu drept omul politic care a facut cel mai mult bine romanilor si nici dorinta acestora de a avea in fruntea lor un lider puternic, autoritar care sa faca ordine. Inteleg la fel de bine si faptul ca pierderea unui statut social ii face pe multi dintre romani sa sustina ca traiau mai bine inainte de 1989. Ceea ce ma deranjeaza cel mai mult este consideratia pozitiva mai mare, acordata ordinii decit libertatii( in procent de 46%)si aprecierea comunismului drept o ideologie buna aplicata prost in Romania.
Sondajul aparut zilele trecute din care am citat partial mai sus, a prilejuit unui moderator de talk-show o dezbatere asupra comunismului. In loc sa invite istorici, sociologi sau politologi , Robert Turcesccu, caci la el ne gindim, a preferat sa il cheme in emisiunea sa pe cel care poate fi considerat pentru o buna perioada de timp, ideologul regimului comunist din Romania,si anume Adrian Paunescu.
Nu m-am asteptat ca poetul de curte al familiei Ceausescu sa isi exprime vreun moment regretul pentru ceea ce a facut. El si multi asemeni lui ne vor vorbi mult timp de aici incolo despre cum au incercat ei sa rezolve problemele oamenilor obisnuiti, fara ca vreodata sa fi obtinut pentru ei personal vreun avantaj. A fost acum un prilej excelent pentru Paunescu sa vorbeasca despre virtutile regimului ce a tinut Romania timp de peste 40 de ani in afara lumii civilizate. Daca Adriana Saftoiu, celalalt invitat , incerca sa il mai pondereze pe vulcanicul poet, nelinistitul si temperamentalul Turcescu a dat dovada de o pasivitate extraordinara chiar si atunci cind, Paunescu incepuse sa rosteasca poezii prin care incerca parca sa isi ceara scuze de la "iubitul conducator" pentru faptul ca nu a murit alaturi de el in decembrie 1989. Cind un cetatean obisnuit il regreta pe Ceausescu si regimul politic pe care l-a patronat, il pot intelege iar daca am cum ii explic ce rau a facut comunismul si Ceausescu Romaniei, dar cind un fost reprezentant al acestui regim sustine cu nonsalanta valorile acestuia, trecind cu multa usurinta peste ororile sale, cred ca e vorba de nesimtire. Nu stiu insa, cum sa etichetez gestul lui Turcescu de a-l invita pe Adrian Paunescu si in alte emisiuni pentru a continua " dezbaterea ", in ciuda jalnicului spectacol oferit joi seara de acesta- ignoranta sau dorinta disperata de raiting ?

P.S. Desi mi-am propus de mai mul timp,am aminat din diferite motive sa scriu citeva rinduri despre admnistratia unui primar care sta mai mult in birlogul lui de la palatul Rosnovanu. Vom face acest lucru miine .

Precizare

Cititorii acestui blog care doresc sa afle mai multe amanunte din istoria conflictului de la Institutului A.D.Xenopol pot intra pe adresa adxenopol.blogspot.com.
De miine insa, ora 12, vom avea o alta adresa pe care o vom anunta imediat. Cel mai probabil ea va fi tinerixenopol.blogspot.com.
Multumesc anticipat pentru interes si intelegere.

Comunicat de presa

Pentru ca situatia de la Institutul de Istorie A.D.Xenopol in loc sa intre in normalitate se inrautateste tot mai mult, am decis sa postez ultimul comunicat de presa din partea unor tineri, din rindul carora fac parte, care cred in faptul ca traiesc intr-o tara europeana.

Alegeri forţate la Institutul "A.D. Xenopol"
Subsemnaţii, Liviu Brătescu, Marius Chelcu, Cătălina Chelcu, Mihai Chiper, Adrian Cioflâncă, Dorin Dobrincu, Alexandru Istrate, Andi Mihalache, Cătălina Mihalache, Paul Nistor, Leonidas Rados, Flavius Solomon şi Petronel Zahariuc, aducem la cunoştinţa opiniei publice faptul că directorul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”, Alexandru Zub, a convocat o Adunare Generală forţând desemnarea unui nou Consiliu Ştiinţific în data de 10 decembrie, ora 12.00, în ciuda faptului că Adunarea Generală a cercetătorilor s-a pronunţat în mod democratic şi statutar pe data de 27 martie 2007.
Atragem atenţia că, prin aceste alegeri, directorul Institutului „A.D. Xenopol” urmăreşte să impună în funcţii de conducere personaje controversate. Menţionăm că Dumitru Ivănescu, Dumitru Vitcu, Cătălin Turliuc, Mihai-Ştefan Ceauşu, Viorel Butnariu, Gabriel Bădărău şi Veniamin Ciobanu, s-au sustras verificării CNSAS în toamna acestui an. Solicităm domnului Alexandru Zub să explice opiniei publice de ce un fost deţinut politic acceptă să se înconjoare şi să se folosească de persoane, care refuză să-şi clarifice relaţia cu trecutul comunist. Aşa cum a declarat-o în numeroase rânduri, scopul directorului Zub este de a concedia pe cercetătorii indezirabili domniei sale. În loc de alegeri libere, cercetătorii de la Institutul “A.D. Xenopol” se văd obligaţi să voteze o listă de persoane fixată de director.

Ion Iliescu- aparatorul democratiei ?

Cind copii din lumea intreaga il asteptau pe Mos Niculae , un post national de televiziune ne-a oferit prilejul sa il auzim din nou vorbind despre democratie si viata politica din Romania, in general, pe inegalabilul si inepuizabilul Mos Ion Iliescu.Aflat in compania maretului Jack Cristoiu si a tinarului maturizat prea repede Mihai Gidea, fostul presedinte al Romaniei s-a simtit in largul sau sa vorbeasca nestingherit despre eforturile facute de el pentru implementarea democratiei si mai ales cum a reusit el sa evite instaurarea haosului in tara. Cu aceeasi larghete deja binecunoscuta Iliescu a plonjat in istorie de unde a extras exemple pozitive si negative pentru contemporani. Comparatia facuta intre Carol al-II-lea si Traian Basescu i-a prilejuit sa critice din nou o societate pe care a urit-o fara sa o inteleaga cu adevarat vreodata, cea interbelica, si sa arate cit de rau a ajuns astazi Romania, ceea ce din perspectiva unui fost lider comunist e lesne de inteles.Atit de " frumos" s-a jucat Iliescu cu ziaristul Cristoiu incit l-a determinat pe cel din urma sa isi exprime regretul pentru criticile aduse FSN si PDSR in anii 1990-1996. Ceea ce m-a surprins , doar partial, a fost faptul ca nici unul din cei doi ziaristi nu l-au intrebat pe Iliescu, cum a fost cu mortii din decembrie 1989,incidentele de la Tirgu Mures sau mineriadele din anii 1990-1991. Ratiunea unor asemenea intrebari era una singura- datorita unor evenimente de tipul acesta Romania a stat citiva ani buni in afara jocului politic european.
Oricit de mult as dezaproba miscarile politice ale lui Traian Basescu, de care sint tot mai dezamagit, ideea ca un personaj ca Ion Iliescu poate fi prezentat ca o alternativa la primul lider amintit sau ca se poate erija in aparator al democartiei ma sperie.
Urmeaza oare din nou Vadim , Becali si altii asemeni lor?

Capcana evitata

Vestea numirii lui Mihai Razvan Ungureanu la conducerea SIE a aparut chiar in timpul campaniei electorale si din foarte multe motive ea a fost vazuta de multi ca o intoxicare venita evident dinspre Palatul Cotroceni cu intentia clara de a da o noua lovitura PNL. In conditiile in care fostul ministru de externe refuzase prima pozitie pe listele PNL la alegerile europarlamentare din motive neprecizate, destule voci incepusera sa-si aminteasca si despre alte dovezi de nesolidaritate cu liberalii, cum a fost de pilda problema retragerii din Irak si mai ales votul ce a urmat din CSAT in care minsitrul de externe si cel al finantelor votasera altfel decit premierul.Problemele amintite fiind cunoscute, nu vom face decit doua precizari.
In primul rind ideea retragerii din Irak a fost luata fara instiintarea ministrului de externe, si in aceste conditii solicitarea solidaritatii mi se pare ciudata, fara a mai vorbi de cit rau a putut face imaginii PNL modul neprofesionist in care a fost pusa in scena o problema extrem de delicata cum este cea a participarii militare a Romaniei in afara granitelor sale.
A doau precizare pe care tin sa o fac este ca in ciuda lipsei unor precizari asupra motivelor pentru care a refuzat candidatura din partea P.N.L. pentru P.E., Mihai Razvan Ungureanu a semnat o scrisoare in care indemna alegatorii sa voteze cu P.N.L.
Privind acum retrospectiv credem ca propunerea fusese facuta de Basescu de mai mult timp dar, nedorind sa loveasca in PNL,fostul minsitru de externe a aminat momentul oficializarii noii sale pozitii oficiale. Printr-o asemenea decizie el si-a asigurat daca nu sprijinul PNL in parlament , macar neutralitatea acestuia.
Prin propunerea facuta, presedintele a dat practic sah partidului liberal asteptindu-se probabil ca temperamentalii lideri liberali suparati pentru refuzul de la euroalegeri dar si intregul show creat de neacceptarea lui Cioroinau la externe, sa respinga categoric nominalizarea. Evident ca respingerea unui fost membru PNL si ministru de externe din partea sa ar fi acoperit de ridicol pe liberali. Multe greseli au facut liberalii din 2004 pina acum , de aceasta data ei au dejucat foarte bine lovitura de imagine pregatita de presedinte si chiar daca nu au existat declaratii publice categorice de sustinere , votul coplesitor din parlament arata ca si liberalii au votat favorabil nominalizarii facute de Basescu. In felul acesta se poate spune ca meciul de sah dintre cele doua palate s-a incheiat cu o remiza. Cistigatorul acestui nou meci poate fi totusi o institutie care a cistigat in fruntea sa un om cu o experienta diplomatica importanta si care necesita urgent o reformare profunda- S.I.E.

Un nou partid

Fara a fi o mare surpriza pentru cei apropiati de fenomenul politic, fuziunea dintre PD si PLD este fara indoiala un eveniment important cu implicatii serioase asupra scenei politice romanesti. Citeva lucruri merita a fi subliniate. In primul rind ca, prelungirea proiectului aliantei D.A., asa cum se prezinta astazi ideea fuziunii, nu poate fi un atuu in sine datorita, in primul rind, crizelor pe care le-a generat. In al doilea rind se adevereste acum temerea unor liberali potrivit careia printr-o mai „strinsa” colaborare intre ei si democrati singurul lucru care s-a dorit in mod real a fost formarea unui mare partid prezidential dupa modelul deja patentat in Franta dar si in Rusia. Intrebarea cea mai raspindita, in aceste zile, este ce a putut determina accelerarea fuziunii. Chiar daca nu m-am asteptat ca procesul de coagulare a celor doua partide sa fie precedat de dezbateri doctrinare atit pentru ca exceptindu-l pe Valeriu Stoica ceilalti lideri nu au cultura politica necesara, dar si pentru ca electoratul acorda putina atentie aspectelor ideologice a confruntarilor politice, am crezut ca vor avea loc macar dezbateri interne. Faptul ca pe parcursul zilei de luni lideri ai P.D. iar in urma cu mai multe zile cei dela P.L.D. declasera ca nu doresc fuziunea, pentru ca seara sa aflam ca ea tocmai s-a facut arata ca dirigentele clasei politice romanesti a intervenit din nou. Revenind la Valeriu Stoica trebuie sa spunem ca daca el vorbeste de vreo doi ani aproape despre liberalismul de dreapta, liderii PD sint in privinta orientarii lor politice comici daca nu chiar caraghiosi. Facem o scurta incusiune in istoria ultimilor ani. Dupa ce in primele luni ale anului 2005 Basescu aducea argumente pentru ca PD sa nu parseasca internationala socialista, citeva saptamini mai tirziu exact lucrul acesta s-a intimplat, partidul ajungind la dreapta scenei politice. Dupa ce s-au definit citeva luni drept populari si atit , democratii au afirmat ca sint crestin democrati pentru ca intr-o declaratie de aseara un lider important, Costica Canacheu, sa afirme relaxat ca ei sint conservatori . Ma intreb in aceste conditii citi membri obisnuiti mai stiu ce orientare politica are partidul lor.
In plan pragmatic miscarea de luni este una buna, chiar daca scorul noului partid nu va fi in mod obligatoriu mai mare decit suma procentelor celor doua formatiuni . Ea contribuie la o sporire a resurselor umane dar si a liderilor capabili sa rosteasca discursuri credibilie. In ciuda atractiei pe care o va exercita asupra unei bune parti a electoratului el se va confrunta cu o problema pe care o putem numi a aparatului de partid adica acei lideri care fac parte din birocratia oricarei formatiuni politice si care in contextul lipsei unor negocireri prealabile se pot simti amenintati in pozitiile pe care le detin. Un astfel de pericol este cit se poate de real daca tinem cont de declaratiile unor lideri nationali de la PD chiar de saptamina trecuta ” noi cu liberalii nu ne-am iiubit niciodata prea tare” care pot provoca nelinisti in rindul membrilor cu veleitati de conducatori in cadrul PLD. Greseala cea mai mare pe care o poate face P.D. este ca pornind de la sentimentul de frustrare pe care i l-au creat negocierile cu PNL in 2003, cind practic li s-a intins o mina, sa incerce sa se razbune acum pe rebelii liberali impunindu-se printr-o atitudine de forta. O astfel de abordare va stimula serios procesul de migrare spre PNL. La fel de gresit ar fi ca PNL sa creada ca astfel de fenomene vor fi urmate , fara ca anumite schimbari sa se produca si in interiorul sau, de recistigarea electoratului pierdut pe seama P.L.D.
Daca am privi cu atentie la Iasi, merita de urmarit ce se va intimpla aici pentru ca in momentul de fata sint doi candidati la primarie din partea PD si PLD. Intimplarea face sa ii cunosc pe amindoi. Stiind istoria relatiei dintre Dan Cirlan si Dumitru Oprea nu vad cum vor colabora dar mai ales nu il vad pe cel din urma acceptind ca senatorul democrat sa-i fie sef. Declaratiile de marti ale rectorului Oprea arata ca el intentioneaza sa candideze indiferent daca pentru aceasta va avea sau nu sprijinul noului partid. In conditiile in care din partea noului partid vor fi doua candidaturi, practic una din ratiunile realizarii fuziunii dispare iar daca la asta adaugam si alte semne de nemultumire din tara ne putem intreba cit va dura noul partid.

1 decembrie

Dupa o scurta pauza de la postarile periodice incepute pe 22 octombrie , mai multe evenimente desfasurate intre timp impun citeva comentarii. Primul la care vreau sa fac referire este chiar ziua nationala.

Devenita de 17 ani ziua nationala a Romaniei, 1 decembrie nu a reusit sa se impuna in rindul sarbatorilor importante pentru romani asa cum putem constata ca sint pentru alte popoare la care ne uitam cu respect, zilele lor nationale. Explicatiile sint mai multe.Fara a fi in ordinea importantei lor, confiscarea de catre regimul comunist a unor sarbatori precum 24 ianuarie , 1 decembrie etc si utilizarea lor in scopul legitimarii politice trebuie avuta in vedere. Dupa 45 de ani de dictatura si de actiuni in care participarea populatiei era expresia unor mobilizari generale, realizate de autoritati, romanii s-au saturat de sarbatori oficiale.In al doilea rind dincolo de semnificatia ei istorica deosebita, indraznim sa spunem ca alegerea zilei de 1 decembrie nu a fost tocmai inspirata. Cind spunem asta nu ne gindim la plasarea ei intr-un anotimp friguros ci la faptul ca ne place sau nu dar pentru unii din cetatenii acestui stat( la maghiari, in special, ne referim) 1 decembrie are mai degraba semnificatia unei infringeri decit a unei victorii. Acesta este motivul pentru care am crezut ca pentru o societate care renastea cum a fost cea romaneasca in 1990, alegerea zilei nationale trebuia sa aiba calitatea unei " regasiri" si nu a unei victorii a unora asupra altora.De fapt alegerea zilei de 1 decembrie ca zi nationala a avut loc in contextul alegerilor din mai 1990 cind Ion Ratiu propunea ziua de 16 decembrie ca zi nationala in semn de recunostinta fata de Timisoara, iar Radu Cimpeanu pe cea de 21 decembrie . Temindu-se ca prin astfel de propuneri cei doi ar fi cistigat capital electoral, FSN a propus imediat 1 decembrie. Aleasa pentru a lovi pe unii , ziua de 1 decembrie a continuat sa reprezinte timp de 17 ani ocazii foarte buen pentru reglarea de conturi politice. Scene precum cele in care in timp ce incerca sa vorbeasca multimii Corneliu Coposu , Petre Roman indemna lumea, prin gesturi vazute de toti, sa il fluiere pe liderul taranist, sau cele in care seful statului Emil Constantinescu era admonestat de agitatorii PSD si PRM au devenit cunoscute in toata lumea.
Desi " europeana" Romania nu a reusit dupa un an de scandaluri sa le depaseasca nici in momente precum cele de la 1 decembrie si nici sa descopere bucuria clipelor traite impreuna indiferent de natioanalitate, virsta, profesie , etnie sau orientare sexuala.