"Referendum"

Peste exact trei săptămâni vom avea un prim răspuns la una din întrebările provocate de tumultul vieţii politice româneşti respectiv dacă varianta de vot uninominal propusă de preşedintele ţării are sau nu şanse să devină realitate. Dincolo de rezultatul plebiscitului de pe 25 noiembrie cred că o discuţie asupra oportunităţii organizării unei astfel de acţiuni dar şi în privinţa subiectelor care sunt supuse unei astfel de „dezbateri” merită ceva mai multă atenţie .
Într-o societate care este nevoită să facă faţă la numeroase probleme şi provocări referendum-ul poate ajuta la stabilirea unei liste a priorităţtilor în funcţie de care autorităţile să distribuie resursele financiare de care dispun. În condiţiile în care referendum-ul nu permite decât formularea unor răspunsuri cu da şi nu atunci trebuie inventată o altă formă de consultare populară pentru ca în urma realizării ei să ştim care ne sunt priorităţile.
Săptămâna trecuă a adus în atenţie dincolo de scandalul monden pe care l-a provocat o problemă deosebit de gravă şi anume situaţia copiilor din România bolnavi de cancer. Apelul la ajutorul umanitar arată în opinia mea o incapacitate a statului român de a rezolva astfel de situaţii iar dificultatea este una de natură financiară în primul rând. Rupt parcă de realitate , Senatul României aproba cu o lună şi jumătate în urmă susţinerea de către guvern cu 50% din suma ce va fi necesară construirii deja celebrei Catedralei a Mântuirii Neamulului. Dincolo de faptul ca o astfel de hotărâre arată tentaţia spre populismul ieftin a celor mai mulţi lideri politici actuali, ea pare să ignore provocările financiare tot mai numerose cărora va trebui să le facă faţă guvernele României în următorii ani. În al doilea rând o astfel de atitudine arată cât de mică este disponibilitatea factorilor de decizie din România de a clarifica odată relaţia statului cu una din instituţiile sale importante, biserica. Disponibiliatea redusă la transparenţă şi refuzul aproape constant al acesteia de a-şi clarifica relaţia cu trecutul ba chiar tentaţia de a se considera un stat în stat sunt încurajate practic de astfel de decizii. În plină campanie umanitară, guvernul hotăreşte din nou, alocarea unor sume importante pentru B.O.R. prezentate de această dată ca având destinaţie socială. Toate acestea sunt motive pentru care cred că este timpul să discutăm serios, indiferent de forma în care o facem, despre tipul de stat pe care vrem să-l construim în România : unul laic sau religios.