A cui este T.V.R. ?

După monopolul deţinut în anii ’90, în mass-media românească, apariţia unor noi televiziuni i-a făcut pe mulţi dintre cei interesaţi de viaţa politico-socială să creadă că presiunea exercitată din partea factorilor de decizie din România se va diminua, dacă nu chiar dispare. Fără ca mult aşteptata concurenţă să producă vreo schimbare la nivelul managementului sau profesionismului angajaţilor, TVR a reprezentat o ţintă importantă pentru guvernanţii de la Bucureşti, chiar dacă prin atitudini, precum cea din timpul Pieţii Universităţii şi a mineriadei din 13-15 iunie 1990, începuse să cunoască un proces serios de decredibilizare. La 17 ani de la revoluţie sesizăm aceeasi presiune politică şi jocuri de culise binecunoscute. După ce a fost implicat în scandalul Remeş într-o manieră pe care nu a elucidat-o încă, postul public de televiziune încearcă să îşi demonstreze independenţa într-un mod straniu. În condiţiile în care subiectul votului uninominal agită scena politică de mai multă vreme şi trezeşte un anumit interes şi la nivelul opiniei publice , neorganizarea unor dezbateri serioase cu argumente pro şi contra de o parte sau alta trezeşte serioase semne de întrebare. O asemenea situaţie a fost posibilă şi datorită prostiei unora din parlamentari care au crezut că, dacă nu se vor da timpi de antenă, vor lovi în Băsescu. Efectul va fi invers decât cel scontat de ei. Mergând pe o strategie deja cunoscută, atacul lui Traian Băsescu la adresa fostului său coleg Alexandru Sassu, ajuns preşedinte şi director general ca urmare a unei grave greşeli, de percepţie asupra mizelor importante ,a liberalilor, a dat rezultatul scontat. Prima apariţie a preşedintelui a fost un nou prilej mai puţin pentru explicarea variantei de vot uninominal pe care o susţine, ci mai mult pentru torpilarea adversarilor, fără ca aceştia să-şi spună părerea. Mult mai derutantă în privinţa politicii TVR faţă de această campanie a referendumului a fost emisiunea difuzată duminica după-amiază, realizată de Monica Gyurco. Ceea ce m-a mirat a fost nu doar prezenţa în studio a doi invitaţi care susţineau varianta preşedintelui, ci şi faptul că moderatoarea a preferat ca, în locul unor întrebări serioase, să ridice practic mingi la fileu lui Cristian Preda şi Andreei Pora. Dacă cei doi ar fi fost nişte persoane dincolo de orice partizanat nu era nici o problemă , dar din păcate antipatia jurnalistei de la România Liberă faţă de P.N.L. e binecunoscută, fapt sesizabil de oricine şi în timpul emisiunii, iar Cristian Preda e cunoscut pentru trecerea de la secretariatul de stat al ministerului de externe la cel de la Cotroceni. Nonşalanţa afirmaţiilor şi completările reciproce mi-au creat o senzaţie tare ciudată. Am aşteptat în zilele următoare emisiuni în care şi cei care susţin cealaltă variantă de uninominal sau menţinerea sistemului de vot actual să fie chemaţi să-şi prezinte argumentele, dar nu am observat nimic în sensul acesta. Poate mi-a scăpat mie ?
Cunoscând slăbiciunea celor din TVR, preşedintele mai vrea o dată la televiziune. Cu două zile înainte de votul pentru referendum şi pentru cel pe care l-a compromis prin suprapunerea făcută cu primul, fără un competitor in studio, preşedintele ne va oferi din nou un spectacol de umbre şi lumini în favoarea celor două partide susţinătoare ale demersurilor sale politice. Acestea sunt întrebări care ne determină să ne întrebăm a cui este TVR?