Abuziv

Deşi îmi propusesem ca pentru o perioadă de timp să nu mai fac referiri la cel pentru care am luptat în 2004, alături de alţi tineri „obraznici” din P.N.L., să devină preşedintele României crezând eu foarte tare în faptul că România are nevoie de Dreptate şi Adevăr, nu pot să nu comentez ultima sa prestaţie mediatică. În condiţiile în care România înregistrează din cauza oribilei crime din Italia una din cele mai grave crize de imagine de după 1989, cu efecte greu de intuit acum, preşedintele României simte din nou nevoia să încalce constituţia, să se amestece în campania electorala şi să aducă acuzaţii neprobate tuturor adversarilor săi politci. Reclamând faptul că televiziunea publică nu i-a acordat un spaţiu de emisie pentru a explica varianta de uninomial pe care o propune, dar fără a spune că nici cei care nu agreează varianta avansată de el nu au timpi de antenă, Traian Băsescu a dat friu liber tuturor frustrărilor acumulate în ultimul timp. Dezbaterea în sine a fost un eveniment aparte pentru că, de mult nu am mai văzut o emisiune în care să existe atâta armonie între realizator/moderator şi cel invitat, mai ales când acesta din urmă este un om politic.
Cadrul plăcut pe care Radu Moraru i l-a creat preşedintelui a reprezentat pentru acesta un stimul important ce l-a ajutat să se manifeste măcar în câteva direcţii foarte sincer. Nestingherit, şeful statului a recunoscut faptul că fixarea referendumului în aceceaşi zi cu euroalegerile e un sprijin pentru PD şi PLD, ceea ce oricum ştiam cu toţii, precum şi faptul că va mai organiza astfel de acţiuni în preajma viitoarelor alegeri din 2008. Nonşalanţa manifestată în clamarea dreptului său de a avea simpatii pentru o doctrină sau alta, pe parcursul mandatului, nu a provocat vreo reactie din partea ziaristului dur care se vrea a fi Radu Moraru. Cunoscând atitudinea realizatorului unei emisuni al cărei titlu se potriveşte foarte bine cu, ceea ce vrea Traian Băsescu să devină, respectiv Naşul politicii româneşti, nu ne-am mirat de faptul că acesta nu l-a întrebat de pildă despre oamenii de afaceri din jurul său, de povestea binecunoscută a parcului Bordei din capitală în care preşedintele a jucat un rol important sau de afaceri de genul celor relatate de ziarul Cotidanul pe 29 octombrie 2007. Am sperat însă, ca măcar o mică întrebare despre relaţia preşedintelui cu presa românească şi modul graţios în care îi etichetează pe ziariştii „indisciplinaţi” să-i fie adresată. Pentru a nu vorbi în gol postăm câteva imagini relevante pentru atitudinea unui preşedinte popular dintr-o ţară europeană cu reprezentanţii celei de-a patra puteri în stat.