Aşa cum un proverb românesc spune că toamna se numără bobocii iată că şi în viaţa politică românească partidele de diferite nuanţe ideologice încearcă să îşi facă inventarul lor. În timp ce liberalii se străduie să guverneze România în cât mai bune condiţii, unii depun moţiuni de cenzură cu şanse apropiate de zero în privinţa reuşitei lor, alţii se laudă cu racolări de oameni politici sau cu simpatia pe care preşedintele le–o arată ori de câte ori este nevoie. Ei bine tocmai în acest sezon putem constata apariţia unui nou partid politic, condus de şeful statului Traian Băsescu, bine mediatizat şi extrem de ambiţios şi anume D.N.A. Dacă din acţiunile obişnuite ale partidelor politice ne putem da seama despre direcţia pe care vrea unul sau altul să o imprime societăţii româneşti, regulile după care îşi ghidează comportamentul D.N.A. sunt cele impuse de Traian Băsescu iar ambiţia sa este cu siguranţă aceea de a rearanja după bunul plac scena politică din România.
Lăsând gluma la o parte deşi numai despre glume nu poate fi vorba dacă ne gândim serios la ce se întâmplă în aceste zile în România putem consta cum o instituţie extrem de importantă pentru bunul mers al societăţii româneşti a devenit de câtva timp aşa cum o mare parte a presei a sesizat deja o jucărie a preşedintelui ţării numai bună de folosit împotriva unui guvern care încearcă să îşi facă treaba.
Văzând probabil că în lupta inutilă pe care a dus-o cu PNL şi guvernul Tăriceanu în cazul pensiilor nu a avut succes, Traian Băsescu a găsit o nouă metodă de a nu lăsa executivul să lucreze ba dimpotrivă încearcă prin toate mijloacele să îl discrediteze. Ceea ce credem că trebuie bine înţeles de toată lumea este faptul că şi PNL a susţinut prin reprezentanţii săi din Parlament apariţia acestei instituţii numai că noi, nu ne-am închipuit niciodată că ea va fi folosită în scopuri personale de către un lider politic sau altul. Acţiunile care au loc zilele acestea se alătură unui şir întreg de evenimente prin care foştii noştri parteneri încearcă să obţină cât mai multă putere prin diversiuni şi distrugerea adversarilor. Scandalurile şi diversiunile politice din ultimii doi ani - moţiunile, bileţelele, dosarele penale făcute la comandă politică, interceptările ilegale ale serviciilor secrete, etc- toate au ca obiectiv compromiterea guvernului condus de Călin Popescu-Tăriceanu şi vulnerabilizarea PNL. Am crezut o bună perioadă de timp că o astfel de manieră de a face politică e depăşită, ea făcând parte mai degrabă din registrul anilor ’50-60. Dacă în cazul preşedintelui Traian Băsescu surpriza nu este totuşi prea mare fiind deja binecunoscută maniera în care se raportează domnia sa la cei care îi devin adversari politici am crezut tot timpul că în România secolui XXI nu vom mai găsi instituţii care să copie comportamentul abuziv al poliţiei secrete comuniste bazat pe urmărirea corespondenţei private, intimidare, acuzaţii nefondate şi defăimarea unor personalităţi ale vieţii publice.
Ne-am fi asteptat din partea unei instituţii care îsi desfăşoară activitatea într-o ţară membră aU.E.- ca după apariţia raportului de control al al Inspecţiei Judiciare a C.S.M. care a sesizat că activitatea sa este dominată de incompetenţă si abuz, că dosare privind fapte grave de corupţie stau de mai bine de doi ani în arhiva proprie, să ofere explicaţiile necesare contribuabililor români şi chiar la o demisie de onoare din partea conducătorilor ei. Aceasta ar fi fost însă evoluţia firească într-o societate în care raporturile dintre putere şi justiţie sunt exact definite. În România însă, instituţia menită să ducă lupta împotriva corupţiei a creat impresia că e mult mai dispusă să acţioneze în două direcţii, ambele greşite. Prima este aceea de a deschide dosare penale în privinţa unor oameni politici, fără să existe elementele unei fapte penale. Chiar dacă aşa cum arată raportul C.S.M. ulterior nu mai sunt făcute nici un fel de acte în acele dosare pentru perioade lungi de timp, pe nimeni nu mai interesează că acei oameni politici sunt compromişi în ochii mass-media şi a opiniei publice şi arătaţi cu degetul că „au dosar”. A doua direcţie dezvoltată şi pe care presa românească o prezintă de multă vreme este aceeea a închiderii anumitor dosare, în care există elementele unei fapte penale, pentru a proteja anumiţi oameni politici sau cercuri de afaceri din jurul acestora. Cum să nu ne gândim la faptul că instituţia abilitată să lupte împotriva corupţiei acţionează după bunul plac al preşedintelui când doar afacerile din jurul unor oameni politici sunt anchetate în timp ce altele precum cele ale lui Vasile Blaga, afacerile imobiliare ale grupului NIRO sau afacerile EUROCONSTRUCT ca să cităm doar câteva, nu sunt menţionate nicăieri.
Pentru ca nimeni să nu mai aibă vreo îndoială asupra faptului că ofensiva D.N.A. din aceste zile nu este întâmplătoare amintim nu doar momentul apropierii alegerilor europarlamentare ci şi pe acela al moţiunii de cenzură depusă de P.S.D.. In opinia noastră dincolo de încercarea de a demonta guvernul Tăriceanu prin practici pe care le consideram de mult apuse, credem că acţiunile D.N.A. sunt de fapt şi încercări de a atrage atenţia unora din membri PSD asupra riscurilor pe care şi le asumă dacă nu vor contribui la demiterea executivului.
Dacă cineva mai avea vreo îndoială asupra direcţiei în care doresc anumite forţe să îndrepte România iată că zilele trecute au apărut dovezi noi asupra controlului pe care o alta instituţie desemnată să vegheze la securitatea noastră şi avem în vedere aici S.R.I., se ocupă de supravegherea oamenilor politici fără a da vreo explicaţie plauzibilă asupra acestor acţiuni.
In faţa tuturor acestor evenimente ne punem întrebarea legitimă dacă astfel de abuzuri se produc faţă de lideri politici cunoscuţi ce se întâmplă în mod frecvent cu cetăţenii obişnuiţi ai acestei ţări rămaşi iată la bunul plac al unor temporari conducători de instituţii. Mai grav credem este faptul că tocmai cel desemnat să vegheze la protecţia noastră a tuturour, preşedintele României, din motive care ţin poate de propriile probleme cum ar fi dosarul Flota sau celebra casă din Mihăileanu dar şi din dorinţa de a prelua cât mai multe din puterile celui care a condus România până în 1989, este indiferent ba chiar încurajează fie şi prin tăcere astfel de abuzuri.
Lăsând gluma la o parte deşi numai despre glume nu poate fi vorba dacă ne gândim serios la ce se întâmplă în aceste zile în România putem consta cum o instituţie extrem de importantă pentru bunul mers al societăţii româneşti a devenit de câtva timp aşa cum o mare parte a presei a sesizat deja o jucărie a preşedintelui ţării numai bună de folosit împotriva unui guvern care încearcă să îşi facă treaba.
Văzând probabil că în lupta inutilă pe care a dus-o cu PNL şi guvernul Tăriceanu în cazul pensiilor nu a avut succes, Traian Băsescu a găsit o nouă metodă de a nu lăsa executivul să lucreze ba dimpotrivă încearcă prin toate mijloacele să îl discrediteze. Ceea ce credem că trebuie bine înţeles de toată lumea este faptul că şi PNL a susţinut prin reprezentanţii săi din Parlament apariţia acestei instituţii numai că noi, nu ne-am închipuit niciodată că ea va fi folosită în scopuri personale de către un lider politic sau altul. Acţiunile care au loc zilele acestea se alătură unui şir întreg de evenimente prin care foştii noştri parteneri încearcă să obţină cât mai multă putere prin diversiuni şi distrugerea adversarilor. Scandalurile şi diversiunile politice din ultimii doi ani - moţiunile, bileţelele, dosarele penale făcute la comandă politică, interceptările ilegale ale serviciilor secrete, etc- toate au ca obiectiv compromiterea guvernului condus de Călin Popescu-Tăriceanu şi vulnerabilizarea PNL. Am crezut o bună perioadă de timp că o astfel de manieră de a face politică e depăşită, ea făcând parte mai degrabă din registrul anilor ’50-60. Dacă în cazul preşedintelui Traian Băsescu surpriza nu este totuşi prea mare fiind deja binecunoscută maniera în care se raportează domnia sa la cei care îi devin adversari politici am crezut tot timpul că în România secolui XXI nu vom mai găsi instituţii care să copie comportamentul abuziv al poliţiei secrete comuniste bazat pe urmărirea corespondenţei private, intimidare, acuzaţii nefondate şi defăimarea unor personalităţi ale vieţii publice.
Ne-am fi asteptat din partea unei instituţii care îsi desfăşoară activitatea într-o ţară membră aU.E.- ca după apariţia raportului de control al al Inspecţiei Judiciare a C.S.M. care a sesizat că activitatea sa este dominată de incompetenţă si abuz, că dosare privind fapte grave de corupţie stau de mai bine de doi ani în arhiva proprie, să ofere explicaţiile necesare contribuabililor români şi chiar la o demisie de onoare din partea conducătorilor ei. Aceasta ar fi fost însă evoluţia firească într-o societate în care raporturile dintre putere şi justiţie sunt exact definite. În România însă, instituţia menită să ducă lupta împotriva corupţiei a creat impresia că e mult mai dispusă să acţioneze în două direcţii, ambele greşite. Prima este aceea de a deschide dosare penale în privinţa unor oameni politici, fără să existe elementele unei fapte penale. Chiar dacă aşa cum arată raportul C.S.M. ulterior nu mai sunt făcute nici un fel de acte în acele dosare pentru perioade lungi de timp, pe nimeni nu mai interesează că acei oameni politici sunt compromişi în ochii mass-media şi a opiniei publice şi arătaţi cu degetul că „au dosar”. A doua direcţie dezvoltată şi pe care presa românească o prezintă de multă vreme este aceeea a închiderii anumitor dosare, în care există elementele unei fapte penale, pentru a proteja anumiţi oameni politici sau cercuri de afaceri din jurul acestora. Cum să nu ne gândim la faptul că instituţia abilitată să lupte împotriva corupţiei acţionează după bunul plac al preşedintelui când doar afacerile din jurul unor oameni politici sunt anchetate în timp ce altele precum cele ale lui Vasile Blaga, afacerile imobiliare ale grupului NIRO sau afacerile EUROCONSTRUCT ca să cităm doar câteva, nu sunt menţionate nicăieri.
Pentru ca nimeni să nu mai aibă vreo îndoială asupra faptului că ofensiva D.N.A. din aceste zile nu este întâmplătoare amintim nu doar momentul apropierii alegerilor europarlamentare ci şi pe acela al moţiunii de cenzură depusă de P.S.D.. In opinia noastră dincolo de încercarea de a demonta guvernul Tăriceanu prin practici pe care le consideram de mult apuse, credem că acţiunile D.N.A. sunt de fapt şi încercări de a atrage atenţia unora din membri PSD asupra riscurilor pe care şi le asumă dacă nu vor contribui la demiterea executivului.
Dacă cineva mai avea vreo îndoială asupra direcţiei în care doresc anumite forţe să îndrepte România iată că zilele trecute au apărut dovezi noi asupra controlului pe care o alta instituţie desemnată să vegheze la securitatea noastră şi avem în vedere aici S.R.I., se ocupă de supravegherea oamenilor politici fără a da vreo explicaţie plauzibilă asupra acestor acţiuni.
In faţa tuturor acestor evenimente ne punem întrebarea legitimă dacă astfel de abuzuri se produc faţă de lideri politici cunoscuţi ce se întâmplă în mod frecvent cu cetăţenii obişnuiţi ai acestei ţări rămaşi iată la bunul plac al unor temporari conducători de instituţii. Mai grav credem este faptul că tocmai cel desemnat să vegheze la protecţia noastră a tuturour, preşedintele României, din motive care ţin poate de propriile probleme cum ar fi dosarul Flota sau celebra casă din Mihăileanu dar şi din dorinţa de a prelua cât mai multe din puterile celui care a condus România până în 1989, este indiferent ba chiar încurajează fie şi prin tăcere astfel de abuzuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu