După ce mai mulţi ani P.N.L. i s-a reproşat preocuparea , considerată excesivă, pentru interesele celor care desfăşoară activităţi economice în România şi mai puţin pentru problemele celor care nu reuşesc din motive independente sau nu, să îşi asigure un nivel ridicat de trai , suntem astăzi în situaţia paradoxală de a vedea cum, liberalilor li se reproşează tocmai o iniţiativă venită să îmbunătaţească situaţia finaciară a celor care nu mai pot fie din motive de sănătate sau din cauza vârstei să presteze o muncă salarială. Dincolo de faptul că este de-a dreptul ciudat să reproşezi liberalilor atenţia pe care atunci când resursele economice o permit, o acordă pensionarilor, credem că seria întreagă de observaţii apărute pe această temă din partea foştilor noştri aliaţi P.D. şi Traian Băsescu, demonstrează teama că aflaţi în opoziţie nu mai pot să îşi asume aşa cum făceau atunci când se aflau la guvernare, meritele unei măsuri binevenite şi mult aşteptate de o bună parte a a populaţiei.
Ceea ce se întâmplă de câteva zile pe marginea subiectului amintit este încă o dovadă a populismului şi demagogiei de care sunt capabili preşedintele României şi partidul prezidenţial condus de Emil Boc. Mai întâi ne simţim datori să aducem în atenţia tuturor că problema măriririi pensiilor a fost unul dintre subiectele tari ale campaniei electorale din 2004. Poziţia exprimată atunci de PNL dar şi de PD în frunte cu Traian Băsescu a fost că indiferent de resursele pe care România le-ar avea la dispoziţie, sumele de bani pe care pensionarii acestei ţări le primesc nu mai pot rămâne la acelasi nivel. Ameliorarea acestei situaţii nu a fost doar un slogan ci a fost un angajament politic asumat de Alianţa Dreptate şi Adevăr, iar venirea lui Traian Băsescu la Cotroceni s-a datorat şi acestor promisiuni. Dacă în lupta sa cu adversarii politici preşedintele crede că îşi poate permite orice , iată că săptămâna trecută mai multe asociaţii de pensionari i-au atras atenţia acestuia nu doar asupra promisiunilor făcute în campania din 2004 ci şi asupra faptului că prin jocul făcut şi declaraţiile rostite reuşeşte să realizeze un lucru greu de imaginat pentru un preşedinte care se laudă mereu cu susţinerea populară pe care o are, şi anume să ostilizeze împotriva pensionarilor , numeroase alte categorii categorii socio-profesionale.
Aşa cum spunea chiar actualul presedinte în 2004, problema pensiilor în România este în primul rând una politică. Întreaga atitudine avută până acum de domnia sa demonstrează acest lucru.. Dacă ar fi fost cu adevarat interesat de resursele pe care le are guvernul Tăriceanu pentru majorarea cu 43% a pensiilor, şeful statului ar fi solicitat mai întâi explicaţiile la care are dreptul prin constituţie, de la ministrul de finanţe şi apoi în cazul în care ar fi fost nemulţumit de răspunsurile primite , ar fi fost normal să vină în faţa opiniei publice. Preferinţa domniei sale pentru ieşiri în public şi-a spus şi de această dată cuvântul. Domnul Băsescu preocupat acum de susţinerea bugetară a unei măsuri necesare nu a fost la fel de interesat să afle dacă mărirea pensiilor denumite speciale adică ale celor care au lucrat în justiţie şi ministerul de interne a existat sau nu acoperirea bugetară necesară promulgând legea respectivă fără să stea prea mult pe gânduri.
Elocventă pentru atitudinea unui partid care îşi orientează acţiunile după ce spune şeful statului ni se pare a fi modul în care a evoluat raportarea P.D. la legea măririi pensiilor. După ce în Parlament reprezentanţii săi au votat împreună cu toate partidele proiectul legislativ susţinut de guvernul Tăriceanu, probabil de teama pierderii încrederii electoratului, reprezentanţii săi obişnuiţi să îşi schimbe atitudinea de la o zi la alta au devenit ulterior votului, criticii săi cei mai virulenţi
Chiar dacă argumetele pe care guvernul P.N.L. le are pentru creşterea pensiilor mai întâi de la 1 septembrie 2007 şi apoi 1 ianuarie 2008 sunt deja arhicunoscute, preşedintele refuză de câteva zile să promulge legea. În faţa acestei situaţi ne vedem nevoiţi şi pe această cale să reafirmam ceea ce miniştrii de finante şi cel al muncii şi protecţiei sociale susţin de mai multă vreme. Astfel printre soluţiile propuse de ministrul de finanţe domnul Varujan Vosganian sunt creşterea PIB-ului cu un procent de12% ceea ce va aduce în plus la veniturile statului 5 milarde euro, creşterea numărului de salariaţi cu 2% care va aduce la rândul său în plus circa 200 milioane euro din veniturile salariale , lărgirea bazei de impozitare la C.A.S.,transferuri de la bugetul de stat, precum şi lărgirea bazei de impozitare pentru pensii.
In ciuda a ceea ce spune preşedintele, creşterea amintită va permite acordarea în plus a unui miliard euro la educaţie, a unei sume cuprinse între 600 şi 800 milioane euro la sănătate şi 1, 5-2 miliarde la pensii Ca o ultimă precizare de natură economică vrem să mai spunem că la bugetul asigurărilor sociale există deja mai mulţi bani decât necesarul actual al pensiilor care permite majorarea avută în vedere de guvernul P.N.L. Dovada faptului că acelaşi guvern Tăriceanu devenit pentru preşedintele Băsescu adversarul numărul unu, indiferent de subiect, este responsabil de deciziile pe care le ia este tocmai respingerea solicitării formulate de P.S.D. ca pensiile tuturor să crească de la 1 septembrie 2007. In condiţiile în care suma necesară unei astfel de majorări nu era bugetată ea ar fi creat cu adevărat probleme financiare, rămânâd ca de la 1 septembrie 2007 să crească doar cele ale agricultorilor.
Toate acestea reprezintă argumente pentru guvernul Tariceanu de a pune în aplicare legea pensiilor, în pofida ameninţării lui Traian Băsescu privind amânarea promulgării acesteia, chiar dacă şeful statului va avea o nouă insatisfacţie profundă. Ceea ce sperăm noi liberalii este ca preşedintele României să îşi canalizeze ambiţia care îl caracterizează spre alte obiective, pentru că, în caz contrar va risca să îi fie prezentată aceeaşi lege după sesiunea extraordinară a Parlamentului pe care P.N.L. e dispus să o convoace dacă şeful statului nu va promulga legea. Sperăm în final ca raţiunea, care trebuie sa fie principiul dominant al activităţii oricărui om poltic, să îşi facă prezenţa macar în al 12 ceas şi în cazul lui Traian Băsescu.
- -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu