Basarabia

Deplasarea în Basrabia de săptămâna trecută mi-a confirmat câteva din lucrurile pe care le intuiam înainte de plecare. Primul dintre ele a fost faptul că discursurile patetice specifice anilor 90 au rămas odată cu trecerea timpului cu o corespondenţă tot mai redusă în realitate. Economia, viaţa socială şi cea culturală poartă încă amprenta perioadei de dinainte de 1989. Chişinăul reuşeşte să îmbine într-un mod curios elemente provenind din două lumi, sovietică şi capitalistă. În acelaşi timp poţi vedea oameni binevoitori şi autorităţi cu priviri sfredelitoare în căutarea parcă a duşmanului, care îţi aduc aminte de România. Discuţiile avute cu tineri şi mai puţin tineri din cercetare, învăţământul univeristar şi lumea muzeelor aveau să îmi consolideze convingerea conform căreia indiferent de greutăţile cotidiene, dincolo de Prut, vor exista mereu oameni care să privească cel puţin cu nostalgie peste graniţă în aşteptarea unei clipe. „Spectacolul” „prezentat” grupului de tineri de la Iaşi timp de câteva zile ne aducea într-un fel înapoi în atmosfera existentă în România după revoluţie. Între timp, în goana noastră dupa integrarea europeană am uitat de ţara de dincolo de Prut fapt oglindit prin lipsa unei politici economice si culturale serioase de susţinere a Basarabiei. În aceste condiţii, discursuri de tipul celor susţinute vineri seara la o televiziune publică din Chişinău de preşedintele Voronin în care România era acuzată de sprijinul acordat unor lideri şi grupări politice recunoscute pentru orientarea lor filoromânească, au încă o anumită audienţă în rândurile populaţiei din Basarabia. Vestea bună este că în ciuda eforturilor disperate ale actualilor lideri de la Chişinău de a-şi menţine conaţionalii încă o perioadă de timp sub lupa comunistă, semne ale unei mult aşteptate schimbări încep să apară. Câştigarea alegerilor din primăvara acestui an, pentru primăria capitalei de către un tânar liberal, Dorin Chirtoacă, şi rezultatele obţinute de partide cunoscute pentru orientarea lor anticomunistă în multe din raioanele Moldovei, sunt dovezi în direcţia amintită. Întrebarea care apare este dacă şi în ce măsură România va grabi această schimbare.